-
Metoda Montessori vede educaţia ca pe o cale în pregătirea pentru viaţă. Rolul educaţiei este acela de a veni în sprijinul copiilor în a se dezvolta până la maturitate. Fiecare individ se dezvoltă în mod independent şi în ritmul propriu, iar educaţia Montessori încurajează asta.
Clasele Montessori oferă un mediu pregătit în care copiii sunt liberi să se implice în activităţile pe care şi le doresc. Pasiunea interioară a copiilor să invete este încurajată prin crearea oportunităţii de a se angaja în mod spontan într-o activitate sub îndrumarea unui adult. Prin lucrul cu materialele, copiii învaţă să se concentreze şi să se autodisciplineze în mod liber şi plin de bucurie. Copiii progresează în propriul ritm, fiecare în funcţie de propriile competenţe dezvoltate la un moment dat.
Transformarea copilului, de la naştere înspre maturitate, se face în mai multe etape de dezvoltare. Practica Montessori este adaptată acestor stadii de dezvoltare a copilului în funcţie de interesele şi caracteristicile fiecărei etape.
Prima etapă de dezvoltare apare de la naştere până la vârsta de 6 ani. La această vârstă copiii sunt nişte „exploratori senzoriali”, care se dezvoltă absorbind fiecare aspect din mediul ce-i înconjoară, limbajul şi cultura cu care intră în contact.
Între 6 şi 12 ani, copiii devin „exploratori conceptuali”. Ei îşi dezvoltă puterea de abstractizare şi imaginaţia aplicând ceea ce ştiu pentru a descoperi lumea în care se află.
Între 12 şi 18 ani copiii devin „exploratori ai societăţii”. Ei încearcă să înţeleagă rolul lor în societate şi oportunitatea de a relaţiona cu cei din jur.
Între 18 şi 24 de ani, tinerii adulţi sunt deja „exploratori specializaţi” căutând o direcţie şi un echilibru în viaţă.
Educaţia Montessori are un scop ambiţios: de a facilita dezvoltarea copilului într-un adult complet, confortabil cu sine însuşi, cu societatea şi cu umanitatea ca un întreg. Întrucât abordarea tradiţională a educaţiei, care predomină în prezent, rămâne concentrată pe transmiterea de blocuri prestabilite de cunoştinţe, abordarea Montessori este axată pe acordarea de sprijin pentru dezvoltarea naturală a fiinţei umane. Acest lucru se face cu înţelegerea că adultul pe deplin dezvoltat este mai dispus de a învăţa lucrurile necesare pentru a deveni un membru integrat în societate şi care contribuie la aceasta. Substanţa omului – dezvoltarea caracterului şi integrarea întregii personalităţi – este în mod tradiţional abordată ca o valoare care trebuie să fie insuflată în copil. Rezultatul influenţează copii care se plictisesc sau sunt stresaţi şi o societate cu un nivel tot mai mare de boli mintale.
Astăzi, aşa cum a fost cu un secol în urmă, educaţia este văzută pe bună dreptate ca un mijloc de combatere a sărăciei, a inegalităţii, a comportamentului anti-social şi a altor boli ale societăţii.